Ceaiul de la ora 5 â un obicei aristocratic
âSunt putine momente in viata mai agreabile decat ora dedicata ceremoniei cunoscute sub numele de ceaiul de dupa-amiaza.â Henry James
Aparut pentru prima data in Asia, ceaiul a trecut granitele batranului continent abia in secolul al XVII-lea purtat pe mari de vasele comerciantilor olandezi.
Dintre toate marile puteri ale acelor vremuri, ceaiul ajunge pentru prima data pe mesele francezilor (1636), iar abia in 1650 in Anglia. Chiar daca nu englezii au fost primii care au testat ceaiul ei sunt primii europeni care au integrat consumul acestuia in tabieturile lor si l-au plasat pe cea mai inalta treapta a societatii.
Pentru ca pretul ceaiului era foarte scump, in Anglia doar aristocratii au avut acces la el pentru multa vreme. Ei au facut din aceasta bautura una rafinata fiind nelipsita de pe mesele evenimentelor care purtau o anumita eticheta. Chiar si astazi cel mai mare consum de ceai negru din Europa se inregistreaza in Marea Britanie. Locuitorii sai au ramas cei mai fideli consumatori, tot ei au conceput diferite evenimente, ceremonii si concepte de locatii inchinate ceaiului.
Ca dovada a acestui lucru stau tabieturile englezilor. Ceaiul de la ora 5 ia nastere in timpul domniei Reginei Victoria. Una dintre doamnele sale de onoare, Anna Maria Stanhope (ducesa de Bedford) da nastere acestui obicei, mai mult din dorinta de a-si astampara foamea in timpul mult prea lung dintre masa de pranz si cina.
La inceput servitorii se furisau cu cestile de ceai in camera ducesei, insa usor usor aceasta a inceput sa-si invite cateva prietene pentru a face conversatie. Mesele incarcate cu cestile de ceai au fost completate de tot felul de tarte si prajiturele de casa. Aristocratii au vazut in acest âmoftâ oportunitatea unor intruniri astfel ca cei mai multi au inceput sa-l practice dincolo de curtea regala.
Asa a luat nastere o traditie aristocratica ce a reusit sa se pastreze pana in zilele noastre. Anglia este un exemplu al rafinamentului, la fel si ceaiul pe care il servesc. Acest lucru denota faptul ca fiecare consumator de ceai este un aristocrat al gusturilor.
